Ce ii apropie si ce ii desparte pe oameni? Si ce impact avem unul asupra celuilalt? Cum putem stii ce ne rezerva viata?

Un tren. Un suierat. O oprire. O singura oprire, o mica ezitare si apoi mergem inainte cu si mai mare indarjire.

Prinsi in tumultul lucrurilor monotone, ne e teama sa ne oprim. Opririle inseamna sa pierdem "nu stiu ce"-ul dupa care alergam. Asa ca mergem inainte, mereu inainte, iar daca, rareori, "nu stiu ce"-ul ne iese in cale si ne impiedicam de el, viata ne e data peste cap si ramanem buimaci, nestiind in ce directie sa alergam iarasi. Cati dintre noi au curajul sa spuna: "Stop. Eu raman."? Si pe cati dintre noi ii lasa mandria sa spuna: "Ramai cu mine?"?

O pornire. Un suierat. Intr-un tren. Iar viata merge si merge si merge, mereu inainte si inainte, leganata de rotile unui tren...