Ce ii apropie si ce ii desparte pe oameni? Si ce impact avem unul
asupra celuilalt? Cum putem stii ce ne rezerva viata?
Un tren. Un suierat. O oprire. O singura oprire,
o mica ezitare si apoi mergem inainte cu si mai mare indarjire.
Prinsi in tumultul lucrurilor monotone, ne e teama sa ne oprim.
Opririle inseamna sa pierdem "nu stiu ce"-ul dupa care alergam. Asa
ca mergem inainte, mereu inainte, iar daca, rareori, "nu stiu ce"-ul
ne iese in cale si ne impiedicam de el, viata ne e data peste cap si ramanem
buimaci, nestiind in ce directie sa alergam iarasi. Cati dintre noi au curajul
sa spuna: "Stop. Eu raman."? Si pe cati dintre noi ii lasa mandria sa
spuna: "Ramai cu mine?"?
O pornire. Un suierat. Intr-un tren. Iar viata merge si merge si
merge, mereu inainte si inainte, leganata de rotile unui tren...